despre viaţă...

În sfârşit sunt aici. Faţă în faţă cu monitorul, gata să fac ceea ce îmi place, adică SĂ SCRIU. 

Mă tot gândeam cu ce să încep sau ce o să vă mai spun de data aceasta. Credeţi-mă că încă , în momentul de faţă, nu am o idee anume despre ce am să vă vorbesc dar cert e că mă voi învârti în jurul subiectului, mult discutat, destinul. 

Şi aşa ca să intru în subiect  am să vă pun o întrebare, la care v-aş ruga să răspundeţi. Nu contează cum răspundeţi poate fi: sec, scurt, lung şi cu nişte cuvinte grele pe care să nu le înţeleg, e strict alegerea voastră. Deci, revenind asupra întrebării: voi credeţi în destin? 

Sincer eu, una, tiind să cred. Dar doar tiind. Nu vreau ca să vă plictisesc povestindu-vă cum e viaţa mea, însă, cu toate astea vreau să vă dau un exemplu. O persoană  se afla într-o mulţime de pietoni aşteptând să traverseze strada. Aşa ca tot omul. Se face verde şi aceea persoană era chiar cu un pas mai în faţă decât celelalte persoane.  Şi vine un idiot ( pentru că acele persoane care nu înţeleg ce înseamnă TRECERE DE PIETONI pentru mine sunt nişte idioţi care nu au dreptul la carnet ) şi dă în restul mulţimii. Dintre care două persoane mor, restul sunt rănite iar aceea persoană este singura care a scăpat. Dar ţineţi minte era vorba de o distanţă de câţiva centimetri şi a scăpat. Care credeţi că e sentimentul pe care îl avea persoană respectivă în acel moment? Nu vă vin în minte întrebări cum ar fi: de ce? De ce a scăpat doar ea?

Vedeţi voi, în viaţă unele lucruri se întâmplă cu un scop anume. Există o cauză, un motiv pentru care ( mă întorc la exemplu de mai sus) aceea persoană în cauză a scăpat, însă noi nu o vom şti, cel puţin nu atâta timp cât trăim în continuare. Sunt întrebări care nu au un răspuns şi nu vor avea în viaţa asta. Am un fel de citat al meu : Dacă o întrebare nu are răspuns, atunci nu este o întrebare.  Ei bine atunci ce este? Poi probabil că este un fapt. Mai multe nu ştiu să vă spun.

Deci, în privinţa destinului... Ce am putea zice? Să credem sau nu în el? Ei bine eu încă nu sunt convinsă că nu există dar nici că există. În orice caz e un lucru care nu poate fi atins, simţit sau văzut la fel ca timpul. Îmi place să cred că aceste două elemente, se îmbină într-o concordanţă perfectă. De data aceasta vreau să vă aud părerile despre acest element numit destin. Vreau ca să vă rog să argumentaţi de ce credeţi sau de ce nu credeţi în ele. Sunt sigură că e un lucru care vă dă puţin de gândit şi încă unul bun.

Cam atât pentru astăzi. Pe data viitoare!

See ya!