Se afișează postările cu eticheta Remember me. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Remember me. Afișați toate postările

sâmbătă, mai 31, 2014

No. [ April and May - Remember me]

Ar fi trebuit să fac două postări care să conţină eticheta "Remember me", însă nu am făcut deoarece aceste două luni, aprilie şi mai, au fost nişte luni în care o parte din mine s-a rupt. Au fost nişte luni ale transformării mele radicale, lunii groaznice în care nu mă recunoşteam atunci când mă priveam în oglindă. Aşa că, nu doresc să îmi aduc aminte de aceea perioadă nu de mult apusă, deoarece eu zic că viaţa trebuie să meargă înainte. Şi sunt conştientă că nu am cum să şterg aceste două luni din viaţa mea, că indiferent de cum au fost, fac parte din viaţa mea, însă mă încăpăţânez nedorindu-mi să-mi aduc aminte de unele momente prin care am trecut. 

luni, martie 31, 2014

Cine sunt eu?

Nu credeam că, vreodată, am să ajung să spun despre mine că sunt un cadavru umblător. O moartă vie. Fără sens, scop şi ţintă în viaţă. Întotdeauna am avut vise, speranţe, dorinţe ascunse şi mistuitoare care mă determinau să merg mai departe. Dar acum... e îngrozitor. Nu-mi găsesc locul. Mă trezesc întrebându-mă: Cine sunt eu? Evident, răspunsul nu vine. Eu... nu ştiu cine sunt. M-am pierdut în negura timpului. Mintea îmi este goală, ochii îmi sunt lipsiţi de viaţă iar flacăra ce îmi dădea viaţă... s-a
stins. 
 
Deschid ochii, doar pentru a nu-i ţine închişi. Deşi... ar fi mai bine dacă aş dormi. Somnul, e precum un drog pentru mine. Am devenit dependentă de vise. Realitatea, mă înspăimântă şi prefer să fug în braţele protectoare a somnului. Dar cu ce folos? Căci ori de câte ori visul devine mai dulce, aproape palpabil, realitatea îşi înfiripă coada şi mă trezesc într-o lume în care nu-mi găsesc locul.
Merg pe stradă şi întâlnesc persoane care îmi zâmbesc prietenoase. Sunt căutată, întrebată "ce fac?" sau "cum mă simt?" şi eu răspund "sunt bine" , dar cred că răspunsul acesta l-aş da şi dacă aş fi înjunghiată. Mi-a intrat în sânge să spun că : "sunt bine", "n-am nimic", "totul este bine"...  când de fapt nu este aşa. Dar cum este atunci?
 Nu este nici cum. Nu simt nimic. Şi poate că pentru că simţi prea multe, de aceea spui că nu simţi nimic. N-are sens. Dar poate îmi pasă prea mult de nişte detalii care sunt nesemnificative şi asta mă consumă de energie şi mă lasă vlăguită, iar eu spun "nu simt nimic" când de fapt un amalgam de sentimente mă debusolează.
Oftez. Unde sunt? De ce m-am pierdut? 
Mesaj pentru mine: Te rog... doar vino-ţi în fire. Ai o singură viaţă, nu o rata. 


 
 

vineri, februarie 28, 2014

28 Februarie 2014

Şi nu am făcut nimic. Am stat şi am lăsat ca timpul să se scurgă, târându-mă, silindu-mă şi obligându-mă să trăiesc de pe o zi pe alta. Urăsc aia, urăsc cealaltă, nu mai vreau acolo, vreau să stau, vreau aia, şi uite aşa s-a dus luna Februarie. Şi mie ruşine pentru că m-am obligat, forţat, chinuit să trăiesc când alţii aflaţi în comă şi pe patul de moarte ar da orice să poată trăi. Iar eu nu ştiu să apreciez asta, faptul că respir, faptul că văd, aud şi pot vorbi. Nu ştiu cât de norocoasă sunt pentru că sunt sănătoasă, pentru că familia mea e sănătoasă. Chiar nu ştiu sau nu am ştiut până acum. Nu ştiu ce s-a întâmplat dar mă bucur că am fost pălmuită de viaţă ca să realizez asta. Şi sper că nu am să uit niciodată, dar niciodată această lecţie.

joi, februarie 06, 2014

31 Ianuarie 2014

Cine am fost? Nu ştiu. M-am rătăcit în negură o dată ce am păşit în anul 2014. Am ales ca anul acesta să fiu altfel. Să mă schimb, dar încă nu ştiu în ce sens, sper doar că va fi unul bun atât pentru mine cât şi pentru cei din jurul meu. E greu ştii? Să-i mulţumeşti pe toţi, e imposibil, nu greu, dar voi încerca îmi voi da silinţa să fiu pe plac măcar familiei mele şi prietenilor puţini, pe care îi pot număra pe degete.
Vreau să-mi amintesc că în Ianuarie am dat drumul unei persoane care semnifică ceva pentru mine. Şi căreia acum nu-i mai pasă de ce a fost. Nu ştiu cum am reuşit, dar sunt puternică. Şi asta e ciudat. Încă mă ţin pe picioare chiar dacă mă lupt cu demonii din interiorul meu şi cu dorinţa înebunitoare de a mă întoarce la el. Vreau să-mi aduc aminte că sunt puternică chiar dacă lacrimiile îmi curg pe obrazul fierbinte, chiar dacă inima îmi plânge. Sunt puternică. 

S-ar putea să-ţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Voi.