... libertate
Nu vreau doar libertatea de a gândi!
Îmi doresc şi libertatea de a putea face măcar o dată în viaţa ceea ce vreau. Să ştiu că am luat o decizie, eu, pe cont propriu şi să învăţ să-mi asum greşelile. Dar vreau să simt. Dacă am luat o decizie greşită şi aceasta a adus cu ea durere, vreau să o simt cum îmi pătrunde în vene şi cum îmi înjunghie inima. Vreau să mă doară! Vreau să plâng pentru că n-am ascultat şi data viitoare să ştiu să nu mai fac la fel. Dar, dacă nu mi se dă voie de unde să ştiu?
Întotdeauna am fost de părere că teoria nu va fi niciodată utilă. E adevărat fără puţine noţiuni de bază nu avem de unde să ştim cum să deschidem o conservă, dar fără putere nu o vom putea deschide niciodată. Am nevoie şi de practică, dar nu mi se oferă şansa de a încerca. Ştiu că mama, fiinţa care mi-a dat viaţă şi pe care o iubesc foarte mult, nu vrea să mă vadă rănită dar altfel cum am să învăţ? Cum am să mă descurc în viaţă dacă am să stau doar în faţa monitorului? Cum?
M-am săturat. Spun des asta şi tot nu pot să fac nimic. Nu-mi permit să îi spun mamei ceva care să o supere dar eu chiar îmi doresc să mă dau cu capul de perete. Nu sunt masochistă. Cum aş putea fi când mă doare şi dacă mă ciupeşte cineva? Dar altfel înveţi când cazi. Vreau să simt că trăiesc şi vreau să ies din carapacea asta care mă ţine departe de toţi. Vreau prieteni REALI, cu care să râd şi să plâng. Să mă trădeze şi să îi trădez. Vreau să mint pentru ei şi ei să mintă pentru mine. Cer prea multe? Mie nu mi se pare. E dreptul meu de la viaţă să cer asta, la fel cum fiecare are dreptul ăsta. Asta înseamnă viaţa: să simţi.

E începutul lui Octombrie. E aproape zece şi în loc să învăţ cum să ţin băţul acela cu care joci biliard în mână, stau în casă şi nu fac nimic decât să-mi plâng de milă. Sunt o frustrată! Dar m-am săturat de aerul ăsta şi m-am săturat de pereţii ăştia. Tavanul e plictisitor de mult, l-aş sparge să pot vedea stelele, dar n-am voie. Şi pe bune dreptate, ce aş face dacă ar ploua? Totul îmi pare aiurea. Mă schimb eu? Devin tipca adolescentă răzvrătită şi îndrăgostită care vrea şi nu primeşte? Dacă da, vreau ca să schimb această transformare în bine. Să fiu unica adolescentă răzvrătită care vrea pentru ca să poată învăţa mai multe...
See ya!
Ce-i drept, e aiurea să fii prea protejat. Dar decât să nu fii deloc protejat, cred că e mai bine... Probabil nu te ajută cu mare lucru, dar vorba aceea, "toate la timpul lor". Mama ta îţi interzice anumite lucruri deoarece ea consideră că încă nu e timpul să le experimentezi. Şi evident că nu-ţi convine. Nici mie nu-mi convin multe lucruri legate de deciziile pe care le iau părinţii mei în privinţa mea. Dar încerc să mă gândesc şi din perspectiva lor, încerc să-mi astâmpăr curiozitatea şi entuziasmul exagerat sau să le investesc în altceva.
RăspundețiȘtergere