Sigur ca nu.

Şi mai bine îmi iau zborul spre Palestina decât să ştiu că vrei să-mi fi prieten.

Sunt afoană în iubire.

Nici măcar nu-mi pasă că nu l-am cunoscut atât de bine sau că ne-am văzut doar de câteva ori, pentru că nu am nevoie de dovezi măreţe de iubire ca să mă îndrăgostesc de el. De fapt, n-am avut nevoie de nimic, doar de el... şi acum nu mai e nici el. M-a lăsat înainte să-l apuc de mână... 

Afară e întuneric, la fel e şi în inima mea. Cineva să aducă o lanternă, pentru că nu-mi găsesc ochelarii în nebunia asta. Da ştiu, mie nu-mi place să port ochelari dar acum am nevoie de ei. Am nevoie să văd. Să-l văd. 

Stând lângă mine, râzând şi făcând mişto de naivitatea mea. Mi-ar plăcea... la fel cum mi-ar plăcea să pot picta şi nu o să am  niciodată şansa. De ce? Fiindcă sunt afoană la desenat. Stai puţin, nu pot fi afoană la desenat, dar cui îi pasă? Mie nu. Sunt afoană la ce vreau eu să fiu. Sunt afoană în iubire. 

Zece mii de gânduri scrise aiurea pe o pagină. Dacă au vreun sens? Nu. N-au. Cum spuneam aiureli aşternute pe foaie. Dar ştiţi ce au toate aceste gânduri în comun: pe el. Să-l ia dracu, aşa-i? Aşa spun şi eu. Dar doar o spun, căci în mintea mea vocea interioară îmi urlă din toţi plămânii: "Să-l ia, să-l ia dar să-l aducă la mine."

De ce îl vreau? Pentru că-l vreau, nah. Şi da ştiu şi Soarele vrea Luna dar nu o poate avea. Poveste tristă. Nu şi a mea... sau cel puţin sper să nu fie şi a mea. 

Ce tot îndrug aici? E deja mai tristă decât se poate... dar eu tot îl vreau şi punct.

From Heart with love

"-Mă doare. 

Spun.

-Nu e vina mea. Inima e de vină.

Îmi răspunde Creierul.

-Ba nu. Te rog, ascultă-mă eu vreau doar să iubesc... el nu înţelege. Nu o să înţeleagă niciodată. Priveşte-mă. Nu sunt eu Inima ta? Nu-ţi doresc eu fericire şi iubire? El, el doar gândeşte şi pune întrebări tâmpite care nu-şi au rostul. Ba, chiar mai mult, îţi provoacă şi dureri. Eu... eu când ţi-am provocat dureri? De fiecare dată când am decis să-ţi ofer iubire şi nu am reuşit, eu am suferit. Am fost ruptă, călcată în picioare, batjocorită şi uitată de toţi, însă m-am ridicat şi m-am lipit înapoi, de dragul tău. De dragul de a nu mai plânge. Şi acum, spune-mi tot eu sunt cea vinovată?"

 

 

 

 

 

 

Concurs

Da, se pare că m-am întors foarte repede în joc. Am început din nou să prind gustul scrisului şi asta mă bucură foarte mult, pentru că înseamnă că, cât de curând, am să încep să scriu din nou la creaţiile mele începătoare.

Însă până atunci, am hotărât să particip la acest concurs organizat de .Booktown Lover. care mi se pare chiar foarte, foarte interesant şi uşor. În ce sens uşor? Cerinţele pe care organizatorul le cere, pentru a putea participat, sunt atâââât de simple. Bine, e idea şi de puţin noroc pe aici. ( I hope it's my lucky day). 

Deci, cei care doresc să participe la acest concurs, nu trebuie neapărat să aibă un blog. Bine, ar trebui fiindcă una dintre cerinţe este să faci o postare în care să vorbeşti despre acest concurs. Dar sunt şi alte cerinţe pe acolo pe care le poţi rezolva fără să ai blog.

Aşa că, toţi cei care doresc să câştige o nouă carte în bibleoteca lor: click aici  şi multă baftă, ce să zic. 

Have a nice day, în continuare!

See ya! 

 

 

 

De ce? De ce?

Astăzi, este una dintre acele zile în care gândesc mult dar spun doar câteva vorbe. Şi stau, şi îmi pun întrebarea: de ce? De ce este atât de greu să comunicăm deschis, să spunem tot ce gândim sau ne trece prin minte? De ce ne ascundem în spatele unui deget atunci când avem ceva de spus?