Adio, M.

Şi câteodată, întâlnim nişte persoane ca să ne putem regăsi pe noi. Iar când acele persoane pleacă, e pentru că scopul lor a fost atins şi noi nu mai avem nevoie de ele. Şi în realitate nu suferim după ele, fiindcă au plecat. Ci pentru că au plecat şi o dată cu ele au luat din noi aceea parte cu care ne obişnuiserăm. 

Ni s-a întâmplat tuturora, o dată, de două ori sau poate chiar de mai multe ori să dăm peste o persoană în faţa căruia nu ne putem ascunde. Cu aceea persoană suntem noi înşine şi orice am gândi în acel moment ştim că îi putem spune fiindcă nu o să ne judece. Dar, vine un moment când aceea persoană iese din viaţa ta, brusc şi dintr-o dată. Iar ţie nu-ţi rămâne nimic de făcut decât să-i spui: poi, ne mai vedem pe aici şi să mergi pe drumul tău, cu inima strânsă de durere pentru că tocmai ai pierdut o parte din tine, o parte pe care nu o vei mai recupera niciodată pentru că viaţa merge înainte.

Sursa weheartit.com

Unei singure persoane i-am dat drumul. Dacă regret? Da. Regret. Pentru că nu am apucat să-i mulţumesc pentru ceea ce a făcut pentru mine. Şi aş vrea să mai pot acum dar nu am curajul necesar. Dacă mă doare? Ca naiba. Nu este zi în care gândul să nu-mi fugă la el. Nu a fost ceva "wow" . Nu. Aşa cum a fost simplu, cu certuri şi brusc a fost perfect. Şi vreau să-i mulţumesc pentru că dacă nu ar fi apărut în viaţa mea, nu m-aş fi schimbat. Aş fi fost tot încuiată la minte şi ruşinoasă.

Mă doare. Îi simt lipsa. Îmi este dor. Vreau să îi văd chipul, să îi aud vocea, să îi simt respiraţia caldă pe faţa mea. Am nevoie de îmbrăţişarea lui. Dar nu-l mai pot avea. Drumul meu merge înainte, nu am o cale de întoarcere. Aşa că, prin postarea asta vreau să-l las să plece de tot. Vreau să-mi pot continua lunga plimbare prin viaţă fără să regret la tot pasul.

Aşa că, te las să pleci. Ţi-ai îndeplinit scopul. Dar asta nu înseamnă că voi uita de tine... Adio, M.