Surpriza: Interviu cu Elena Costea

Am dat de curând de cartea ei şi ce m-a surprins mai tare a fost faptul că ea, la doar şaptesprezece ani, a reuşit să publice o carte. Consider că visul fiecărui scriitor e să-şi ţină cartea în mână. 
Hai să o cunoaştem mai bine pe această Elena Costea. 




 1. Ştiu deja că te cheamă Elena Costea, dar - atât pentru mine cât şi pentru cititori - cine e aceasta Elena? Ce fel de persoana e?

Elena – adică Miku – are 19 ani și e studentă la Litere în București.

2. Atunci când avem timp liber majoritatea oamenilor se relaxeaza. Unii dorm, alţii mânânca mult, dar ţie ce îţi place sa faci, cel mai mult, în timpul liber?

Îmi place să dorm (dorm mult, mult, mult), să stau în fața T.V.-ului, să pierd vremea pe net, să ies pe afară. Mă rog, citesc destul de mult și mai și scriu din când în când. (: Și îmi place mult serilaul Sex and the City. :D

3. Cu toti ne-am gândit, macar o data, ca daca oamenii ar fi altfel si universul ar fi un loc mai plăcut în care sa trăieşti. Tu, daca ai putea să schimbi ceva la oamenii din ziua de azi, ce ai schimba?

Dacă aș putea schimba orice, aș alege să schimb acel ceva care îi face pe oameni răi.Serios acum, fără răutate lumea ar fi perfectă. Cine nu visează la o lume perfectă? :))

4. Hai să destindem puţin atmosfera. Eu, una, pâna la aceasta vârsta minunată de şaptesprezece ani am făcut o mulţime de prostii şi am trecut prin nişte evenimente -în acel moment jenante - acum amuzante. Dar tu, Elena? Ai trecut printr-un moment care te-a facut sa te înroşeşti din vârful urechilor până la degetele de la picioare şi care astăzi te amuza de fiecare data când te gândesti la el?

Cele mai multe momente jenante sunt cele de care nu vrei să-ți amintești. Nu-mi vine ceva exagerat de penibil în momentul ăsta, dar uite o întâmplare de acum câteva zile : eram în metrou, stăteam pe scaun, îmi verificam mailul. Metroul s-a oprit, dar nu am realizat că e la stația mea. Mi-am ridicat cumva privirea și am văzut că scria Universitate.Am sărit brusc, chiar înainte de a se închide ușile și aproape am dat într-un stâlp. Probabil că cei care m-au văzut s-au prăpădit de râs…

5. Eu când am fost mica spuneam ca vreau sa fiu o avocata de succes, tu ce ai vrut sa devii?

Am trecut prin mai multe etape : voiam să fiu doctoră, apoi am avut o perioadă în care înșiram cărțile din bibliotecă pe masă și pretindeam că aș fi o bibliotecară (și îi obligam pe ai mei să-mi cumpere cărțile :]). Apoi, când a apărut pe Jetix serialul Totally Spies, am vrut să fiu spioană. Era job-ul de vis. Toată ziua mă jucam cu copiii în cartier de-a Jerry și spioanele. Eu eram Alex, cea sportivă. ^.^

6. Sunt persoane care se nasc talentate, iar altele dobândesc talentul. Tu cum ai descoperit ca îţi place sa scrii?

Citeam foarte mult când eram mică. Prin clasa a 6-a, când am descoperit internetul, am găsit pe un forum o poveste cu Kaleido Star care era neterminată. Mi-a plăcut atât de mult povestea aceea încât m-am decis să o continuu eu. Apoi am început să scriu un fan fic cu Tokio Hotel… apoi am scris vreo două poezii(care trebuiau să fie de fapt cântece – visam să devin cântăreață :]])

7. Unii scriitori visează ideea povestii. Ţie cum ţi-a venit idea?

Mergeam într-o dimineață devreme spre școală. Eram în autobuz și priveam pe geam, când am văzut într-un Jeep o tipă foarte tânără care stătea pe locul din dreapta șoferului. Șoferul era un bărbat de aproximativ 40 de ani. Putea fi tatăl ei, dar eu m-am gândit că-i iubitul ei. Asta și alte câteva întâmplări personale…

8. Ai rămas vreodata fara inspiraţie? Si daca da, ce ai facut ca să "o readuci" înapoi?

Da. Și acum sunt într-un fel de pană din asta, însă mai scriu din când în când poezii. Am câteva povestioare începute, dar nu am găsit încă ideea care să mă mulțumească destul de mult încât să scriu până la capăt.

9. Ce asemănări ai în comun cu personajul principal feminin? Te întreb asta fiindca mă gândesc ca ai pus puţin din tine în ea.

Nebunia Emei. Momentul în care ea devine oarecum moartă social, după moartea celei mai bune prietene, este ceva ce este luat direct din personalitatea mea.

10.  Si iată-ne la ultima întrebare: te-ai gândit ca vei ajunge sa publici o carte, vreodată?

Nu așa. Nu mi-am zis : frate, o să public o carte. Prin generală, când colegii aflaseră că mai scriu, tot ziceau (evident,nu era ceva serios) să public. Faza e că eu pe vremea aceea credeam că numai marii autori pot să publice. Nu am crezut ca oricine poate să publice, dar așa e. Ca un sfat: fiți atenți la ce editură publicați dacă sunteți debutanți, pentru că acest lucru e cel mai important. 

Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.

Te privesc în ochi, mă eviți. Viața e mai mult decât o imagine panoramică, dar mă tratezi ca pe o efemeritate. În curând o să mă sting.

- Atracţie, de Elena Costea

Îţi mulţumesc pentru timpul acordat şi îţi urez mult succes pe mai departe şi sper că voi auzi şi de o altă carte publicată de către tine. 

Pentru mai multe detalii despre ea un click aici. Şi dacă doriţi să comandaţi cartea sunt mai multe detalii tot la ea pe blog. Click aici.

Deci, asta e surpriza pe care v-am pregătit-o. Un scurt interviu cu o tânără adolescentă care, nu doar că a scris o carte, dar a reuşit şi să publice una. Este dovada vie că se poate. 

See ya, ♥!