Cunoaşteţi acel sentiment când aşteptaţi un mesaj sau un telefon şi nu mai vine? Eu da.
E cel mai naşpa, dar naşpa sentiment. Te face să te gândeşti la lucruri la care, în mod normal, nu te-ai gândi niciodată. Şi ce e cel mai ciudat lucru e acela că: UN BĂIAT trebuie să te sune iar TU, fata, trebuie să aştepţi. *Vorbeşte frusratrea din mine*
În fine. Da, aş putea să zic că nu sunt la modă. Că sunt de modă veche. Ştiu prea bine că nu mai e ca şi pe vremuri, deoarece, mai nou, fata trebuie să cucerească băiatul. E o MARE prostie!
Dragi băieţi, VOI sunteţi masculii, VOI sunteţi prădătorii. Nu noi! VOI trebuie să cuceriţi fata cu inteligenţa voastră, nu prin vrăjeli fiindcă nu sunteţi Harry Potter. Iar dacă nu vă interesează fata, care, ei bine, încearcă să vă atragă atenţia, spune-ţii. E cel mai urât lucru să ţii un om, o persoană, aşa în aer. DA sau NU! Şi ştiu prea bine că tentaţia este de a fi sarcastic şi să spui SAU, dar abţine-te dacă nu vrei o geantă în cap şi eu cred că nu vrei.
Ăăă, am cam luat-o pe cărări. Dar, e crud şi adevărat, iar cel mai durereos e că SE ÎNTÂMPLĂ tot mai des. Şi nimeni nu face nimic. Nimeni nu spune nu, toţi acceptă situaţia chiar dacă în adâncul lor nu sunt de acord.
Urăsc băieţii. De fapt, nu. Urăsc indiferenţa de care dau dovadă şi faptul că nu luptă pentru o fată ci aşteaptă ca fata să îi se ofere pe tavă cu fundiţă dacă se poate şi cu cât mai puţine haine. * trage are în piept şi continuă * . Şi ce urăsc la voi cel mai mult e că prin gesturi mărunte: un zâmbet, o privire, o atingere, ne faceţi inima să o ia razna şi să nu o mai putem controla.
Ei bine fetelor, am ajuns şi eu în situaţia asta şi n-am crezut că voi ajunge vreodată. Deşi, acest sentiment de a îndrăgi o persoană îmi e familiar, de data aceasta sentimentul e mult mai puternic şi mult mai înspăimântător. Mă face să fac lucrurii pe care nu le-am făcut niciodată. Şi nu ştiu de unde, dar am puterea de a nu renunţa. De a încerca, din răsputeri, să îi menţin curiozitatea şi interesul faţă de mine. Încerc. Nimeni nu moare pentru că încearcă şi nu o să mor nici dacă încercările mele vor fi în zadar. Ştiu prea bine, căci am lecţiile învăţate: NU E NICI PRIMUL, NICI ULTIMUL. Dacă o să mă doară? Probabil că da. Dar o să trec pe asta, o să-mi văd de viaţă în continuare şi voi zâmbi ca şi cum nimic, niciodată nu s-ar fi întâmplat.
Pe data viitoare...
See ya, ♥!
.jpg)


În sfârşit o fată care nu spune că îşi urăşte viaţa şi alte baliverne de genul ăsta, numai din cauza unui băiat.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu ceea ce ai spus - fă cunoştinţă cu încă o persoană demodată.
Sfatul meu: dacă tu consideri că merită, nu te lăsa, luptă. Dar dacă nu merită, încearcă să-ţi iei gândul şi să-ţi îndrepţi atenţia către alte lucruri.
Să ne ţii la curent :* >:D<.
Nu am de ce să-mi urăsc viaţa. Chiar pot să spun că "viaţa" e singurul lucru de preţ pe care îl am şi e al meu. Pot să urăsc sute de mii de alte lucruri dar nu viaţa. Am considerat şi încă consider că merită să lupt dar, mereu există un "dar" care te face să renunţi. Vreau să lupt dar nu vreau să par obsedată sau disperată după el, fiindcă nu sunt. Sentimentele mele pentru el nu au legătură cu obsesia şi nu vreau să le pătez cu asta doar pentru că vreau să-i demonstrez că ţin la el. Am decis deja: o să stau în banca mea. Mă retrag de pe câmpul de luptă şi dacă e să fie ceva, sunt sigură că el o să înceapă să lupte pentru mine... Dar până atunci, eu sunt aici mereu cu zâmbetul pe buze.
ȘtergereÎţi mulţumesc pentru sfat şi scuze pentru povestea de sus pe care am scris-o când trebuia să mă rezum la un doar "mulţumesc". :-) >:D<
Mi-a plăcut aia cu Harry Potter :)) :*
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, băieții sunt din ce în ce mai delăsători, ei nu mai știu să lupte pentru o fată. Cred că tehnologia e de vină. :D
RăspundețiȘtergere